Pe bune, de ce ne plac la nebunie unele preparate mai mult decât altele? De ce ne place mâncarea gătită cu ZWUP și considerăm că nu se compară în nici un fel cu același lucru gătit cu apă? De ce o simplă lingură de supă de oase bine făcută schimbă totul?

Simplu: e vorba despre umami. Al cincilea gust, pe lângă dulce, sărat, acru și amar. Existența sa a fost propusă pentru prima dată în 1908, de către chimistul Kikunae Ikeda de la Universitatea din Tokyo, Japonia. Recunoașterea oficială la nivel științific a venit mult mai târziu, în 1985, când termenul umami a fost aprobat de cercetători ca desemnând gustul glutamaților naturali și al nucleotidelor. Cuvântul umami provine din japoneză și s-ar putea traduce prin „gust plăcut savuros”. Al cincilea gust.

Umami este de altfel o dulce dependență, bazată pe o condiționare căreia nu-i putem rezista: celule receptoare specializate aflate pe limbă detectează glutamatul, trimit impulsuri nervoase către creier, acolo este detectat gustul umami, apoi informația este transmisă către encefal, unde se naște plăcerea. Iar plăcerea schimbă totul. Conștient sau nu, începem să căutăm umami în orice mâncăm. Începem să alegem mâncărurile preferate după cât de mult umami ne oferă. O dependență perfectă, subtilă, irezistibilă.

Sigur, nu a durat mult până la exploatarea comercială a acestei preferințe. Monoglutamatul de sodiu, infamul produs de sinteză care imită glutamatul natural, a invadat întreaga lume și este adăugat fără discernământ în nenumărate produse alimentare, în preparatele fast-food, în majoritatea potențiatorilor de gust artificiali.  Unele statistici spun că piața mondială de monoglutamat de sodiu se cifrează la peste 4 miliarde de euro anual. Monoglutamatul de sodiu e celebrul E 621. Ocoliți-l pe cât posibil, sincer.

Revenim însă în lumea ZWUP, care e lumea glutamatului natural. Da, de aceea e atât de bun, de aceea face mâncarea irezistibilă, incomparabilă.
Cercetătorul american Paul Breslin a fost unul dintre oamenii de ştiinţă care au demonstrat existenţa receptorilor de gust umami. Din punctul lui de vedere, cel mai bun exemplu de umami se regăseşte în supe sau ciorbe de carne, în „ceva ce a fost gătit la foc mic multă vreme“. Şi fermentaţia dă gustul umami: sosul de soia, brânza şi caşcavalul (în special parmezanul), carnea fezandată. Dintre legume, bogate în glutamat sunt ciupercile, roşiile şi porumbul dulce, iar algele, anșoa și unele fructe de mare sunt de asemenea o importantă sursă de umami.
Fiertura lentă, îndelungată, de oase și carne, rămâne însă vedeta gustului umami, fiind extrem de bogată în glutamat natural. Umami este pur și simplu cheia bucuriei unei supe și este un indiciu de proteine (care sunt compuse din aminoacizi, care sunt esenţiali vieţii).

Studii mai recente realizate în Japonia arată că umami susține secreția de salivă, iar aceasta influențează alte funcții orale, motiv pentru care umami pare să joace un rol important în menținerea unei bune sănătăți orale și generale. În plus, cercetătorii cred că receptori pentru gustul umami se găsesc și în intestine și stomac, ceea ce ar însemna că glutamatul are o contribuție și în procesul de digestie.

Dincolo de toate determinările științifice, rămâne însă savoarea însăși, plăcerea de a mânca o supă bună, gustul ZWUP. Cu sau fără explicații, garantăm că te va încânta. Absolut natural, plin de nutrienți… Plin de energie pozitivă, măcar pentru că facem totul cu atâta drag…

Va urma!
Data viitoare, îți povestim despre fabrică.

©Nutrizema, 2019
Conținutul blogului ZWUP și al întregului site www.zwup.ro este proprietatea SC Nutrizema SRL. Conform legislației privind drepturile de autor, este strict interzisă utilizarea conținutului, preluarea ori copierea sa parțială sau integrală, pentru crearea de conținuturi de comunicare publică derivate, fără acordul expres scris al proprietarului.